Primele impresii de la conferinţa “Medierea în Uniunea Europeană. Stadiu şi perspective”

Să ai un viitor ca mediator în Romania? Întrebarea nu are o tentă sceptică, ci una optimistă. Mulţi spun că poţi avea un astfel de viitor. Şi eu chiar îi cred!

Vineri 29 Octombrie am participat la conferinţa “Medierea în Uniunea Europeană. Stadiu şi perspective”, care a avut loc în Aula Magna a Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, Bucureşti.

I-am auzit pe cei mai vechi în breaslă afirmând că a fost cea mai mare conferinţă ţinută până în prezent, atât ca număr de participanţi cât şi ca număr de ţări reprezentate. Şi eu chiar îi cred! A fost impresionant să vezi imensa aulă a universităţii “plină ochi” de magistraţi, mediatori dar şi de studenţii masteranzi şi presa, veniţi cu toţii din toată ţara şi din toate colţurile lumii. Mi-am adus aminte de tinereţe şi de partea frumoasă (nepropagandistică) a spectacolelor Cenaclului Flacăra condus de Adrian Păunescu.

Dar să las amintirile şi să revin la conferinţă. A fost organizată de GEMME cu participarea Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturi, Ministerului Justiţiei, Consiliului Medierii, Academiei Române, Universităţii Dimitrie Cantemir şi a Editurii Universitare. Spre ruşinea mea, de fost procuror cu vechime şi pretenţii profesionale, până la această întrunire nu mai auzisem de această asociaţie a magistraţilor europeni, GEMME – Grupul European al Judecătorilor pentru Mediere (Groupement Européen des Magistrats pour la Médiation). Această asociaţie reuneşte judecători din diferite ţări europene care „consideră că o justiţie eficientă şi pacificatoare impune, printre alte cerinţe, promovarea şi dezvoltarea de modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor, în special medierea” (judecător Dragoş Călin – Curtea de Apel Bucureşti şi judecător Roxana Maria Lăcătuşu – Judecătoria Sector 4, Bucureşti).

Am avut prilejul de a afla cum se face medierea în ţări precum, Franţa, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Elveţia, Bulgaria. Deşi conferinţa avea în titlu cuvântul european, cu mare plăcere anticipam prezentarea ţinută de doamna Gabriela Calbureanu despre Medierea în Canada. Despre această din urmă prezentare aş vrea să vorbesc pentru că a iscat un ecou in forul meu interior, căci am trăit frustrarea de a vedea că nici unul dintre vorbitorii de la pupitru sau măcar cineva dintre participanţi (inclusiv eu) nu au luat în dezbatere această prezentare. Şi iată de ce!

Eu consider că în ciuda faptului că avem mediatori încă din 1996 (când nici lege nu exista!) şi un sistem organizat odată cu adoptarea Legii 192/2006 referitoare la mediere şi organizarea profesiei de mediator, medierea în Romania este la început de drum. Deşi avem o lege (şi în stil românesc şi o multitudine de modificări pe lângă ea), sunt multe discuţii legate de activitatea de mediere: să fie obligatorie sau nu?, să fie mediatori doar cei cu studii juridice?, să fie practicată şi de avocaţii ne-mediatori sau ne-autorizaţi de Consiliul de Mediere?…

De aceea poate că ar trebui să ne lămurim ce anume dorim de la această instituţie a medierii.

Când acolo, ce să vezi? Doamna Gabriela Calbureanu, vorbind despre medierea în Canada, ne-a spus că medierea e judiciară, ţinută de către un judecător, şi a susţinut că, de departe, acesta e modelul cel mai eficient, deoarece:

1. Judecătorii dau medierii autoritate morală şi juridică;
2. Judecătorii asigură un cadru de mediere sigur;
3. Judecătorii deţin cunoştinţe aprofundate de drept şi soluţionare a conflictelor etc.

Pe scurt, doamna Calbureanu a argumentat, cu multă tărie de convingere, că e mai bine ca medierea să fie apanajul judecătorului, căci acesta are toate instrumentele la îndemână. Şi eu NU cred! Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Ce e în Canada e valabil în Canada şi e firesc să respectăm legile şi opiniile celor de acolo. Dar, dacă doamna Calbureanu tot trăieşte acum în realitatea românească, şi se presupune că participând la o astfel de conferinţă, o şi cunoaşte, de ce nu a sfârşit cu o frază prin care să spună că noi românii, prin legea noastră, ne-am ales un alt sistem, şi că aşa cum se organizează cursurile de formare profesională şi pregătire continuă, profesionişti şi eficienţi pot fi şi mediatorii noştri, deoarece mediatorii români pot asigura un “cadru sigur” al medierii şi evident mult mai puţin costisitor decât cel cerut de un proces în justiţie etc. Cel mai tare m-a durut remarca  “judecătorii deţin cunoştinţe aprofundate de drept “, deoarece la şcoala mediatorilor am învăţat că oricine poate deveni mediator, în lege nu scrie altfel, şi mai toţi mediatorii pe care îi cunosc consideră că nu TREBUIE SĂ FII MUSAI JURIST PENTRU A DEVENI UN MEDIATOR DE ELITĂ.

Ştiţi de ce sunt aşa vehementă? Pentru că, în jurul meu, câteva tinere judecătoare îşi puneau deja problema că s-ar putea ca modelul prezentat de doamna Calbureanu să aibă un succes rapid şi sigur în România, spre deosebire de cel de care „tragem ” noi în prezent. În lipsa unui răspuns prompt, deja a încolţit, cel puţin în mintea câtorva participanţi, sămânţa discordiei. Şi cât de frumos ne-a vorbit mai apoi doamna Katalin Kibedi, membră în Consiliul de Mediere, despre zeiţa Concordia! Păcat că auditoarele noastre, se plictisiseră şi plecaseră.

Dar trecând de acest moment, conferinţa a fost un succes şi mi-a lăsat loc de multă încredere în dezvoltarea reală şi chiar imediată a acestei profesii, despre care Alina Bica, secretar de stat la Ministerul Justiţiei spunea că prinde noi dimensiuni. Şi eu chiar cred!

Concluzia conferinţei se poate trage în câteva cuvinte: magistraţi sufocaţi – mediatori salvatori!

Paula Lavric – mediator